Oprește-mă la tine, când o să-mi vină criza
De a pleca departe făr’ aparat de bord -
Ascunde-mi pijamaua, cravata sau valiza,
Cu lacrimile tale adu-mă de acord.



Aprinde-încălțămintea, ce drumului o cere
Cu gânduri înnodate și pumnul pe toiag
Și din tulpina albă a boiului de miere
Fă-mi piedici iscusite, să mor la tine-n prag.



Ia-mi penele din aripi, când numai lângă tine
Regenerez sorbindu-ți mirozna din pafta -
Șoptește-mi indulgențe hristo-elefantine
Și leagă-mă de scaun cu anemia ta.



Ajută-mă o clipă, când zorile mă strigă
Sărută-mă domestic, sau crâncen, ca un drog
Mai fierbe niște lapte, mai fă-mi o mămăligă,
Oprește-mă la tine - oprește-mă, te rog.