poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-19 | |
SUNETUL POEMULUI
monolog pe o coarda Fug în reveria viorii poemului Știu că-mi aparțin Amândoua Precum vioara lui Chagall Sunetul neresemnării din cosmosul Nediletanților Fragila vioară Canarul evreului Ca eternă victimă. 2.08.04 *** Monologue on one string English - Rafael Manory I run in the poem violin's dream I know they both Belong to me Like Chagall's violin The sound of non-resignation from the universe Of non-amateurs The fragile violin The Jew's canary As the eternal victim. *** dacă Dacă ai apărut și ți-ai intrat in pâine și ți-ai intrat în pantofii prea strâmți Intoarce-te și mă priveste Adânc în ochi Părăsindu-ți tabieturile, Doar să mă iei de mână și să-mi zici: A mai ramas loc si pentru tine In casa alba a inimii mele A mai rămas loc In sala de concerte a sufletului meu A mai ramas loc in amfiteatru ciopârțit de vreme șii pentru gladiatoarea din tine, si pentru noi,noi doi… Dar leii si scorpionii mișună, ai grijă, Nu răstalmăcii sudoarea frunții! *** Mezuza Ani de zile ne-a mers rău Aici in Þara Sfântă N-am înțeles Decât atunci Când Am readus Mezuza La casa mea. casa mea din Haifa. Pergamentul sacru Nu s-a șters Nu s-a perimat E la ușa mea Atât de deschisă pentru prieteni S-o atingă Să le poarte Noroc Ca un Zid al Plângerii Fidelă iubire! *** Unii oameni încerc să mă feresc de oamenii capușă dar nu reușuesc apar ,mereu apar! mereu se interpun între mine și fericire între mine și cei dragi mie mereu sapă șanțuri să mă îndeparteze Asediindu-mă ca pe o cetate *** În fiecare moment În fiecare minut în fiecare secundă Mintea mea te cere în fiecare minut în fiecare secundă Degetele mele vor atingerea Cuvântului Nu cer același lucru Si nu sper Decât să nu mă ucizi în cuvânt! *** Astăzi Astăzi nu-mi plâng de milă Te-ai născut să-mi fii scutul De mine Să-mi înghiți în fiecare zi Cuvintele să le mesteci Să mi le scuipi Uneori în față Astazi nu-mi plâng de milă Nu-mi ling rănile… Semnele tale de întrebare n-au raspunsul scontat între pauzele amicale aruncate din ce în ce într-un fel de echilibru al pierderii divine ce-ti încețoșeaza pâna și imaginile trecutului pâna și localizarea pe care ți-am dat-o undeva vis-a -vis de saturația cuvintelor scrise obligatoriu ,zilnic ca o apăsare monotonă *** De vorbă cu cineva da,și eu stau de vorbă cu cineva cu multe desparțiri între noi schilodiri și vociferări imensități pierdute din vedere dacă aș fi fost mai aproape l -aș fi blestemat printre chemări nocturne sau l -aș fi sugrumat în plăcerile cititului 28.07 *** Rediscurs Între noi sânt tot mai puține uși Tot mai puține ferestre Ne vorbim prin cablurile nevăzute Ce deschid crepusculi, Aurore boreale După furtuni din soare După furtuni de nisip aruncate-n ochii neuitării Sublime Între noi sânt mări și țari de cuvinte Tăceri abisale Multe tăceri *** 29.07/04 Intimidare Am luat dintr-o farfurioara O felie de kiwi Acel verde cu picațele Ochiul verde… Mă absoarbe cu totul 9.08.04 *** Raspuns ca la carte Dacă aș fi Einstein aș gândi altfel Cum întunericul nu poate fi descifrat Cum realitatea ne conjugă relativismul Cum infinitul e tanget la curbura spațiului *** "ma enervezi" asta si vreau inspirația plată nu-ți face bine trebuie să ieși din cotidian din punctele fixe din standarde din impresiile sterile nimeni nu-i centrul pamântului doar punctul de fugă mă scoți din sărite- 8.08.04 *** Eu ți-am făcut cadou o carte Cu tot cu sufletul Cu tot cu gradina din jurul ei ți-am clădit filă de filă Sentimentul prieteniei Fără nici o sfială am pus totul în joc Ca la o ruletă a poemului Riscul a fost numai al meu Doar sa primesc ,cel puțin Încrederea ta, echivalentul Celor 21 de grame, sufletul meu! 10.08.04 *** Da,în spatele unei uși închise Vei putea striga Cu vocea interioară nesabuința că n-ai oprit-o cu forța în ziua când ușa s-a închis în urma ei doar un gest ( trebuie sa te învăț să nu-l repeți) doar un simplu gest… *** Cadoul nedesfacut Ca o floare zace pe masă Parfumul tău Chiar daca-l arunc la coș Dinții mici n-au rupt legatura 09.08.04 BIANCA MARCOVICI Argos ,septembrie,2004 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate