Din ce nebănuit de gând
ai venit
să-mi îmbrățișezi nopțile?

Te-ai furișat în suflet,
mi te-ai ascuns în trup;
ai trezit in mine
primăvara simțurilor,
atingerea ta
a dezghețat
cetatea sufletului;

ai umplut gândurile
de-o nebunie fără margini
și de la o vreme
ești prin preajmă
bucuria mea că exiști...

și dorul de tine
e prăpastia
în care alunec
în așteptarea ta,
în neștiutul de tine,
despre ceea ce ești:
dorință!