O salcie ce plange m-as fi vrut;
sa port talisman doar o petala,
pe susur de izvor sa te sarut,
cu setea vie si sentimentala.

Samburi de fericire ne-au fost un mit
plutind pe val pentru o inviere;
ganduri magnetizate am ocolit,
toate le vedeam ca premiere.

Pe muguri de lumina ne veneau
etichete-zambet puse pe un nor
si departarile ni le ocoleau,
vazandu-ne icoana din pridvor.

Azi durerea inchisa in noapte
m-aseaza in tablouri vorbitoare,
pictate de razele negre coapte.
Sunt un mut ermetic si ma doare.

In zadar prin embargouri mai incerci
sa-mi retii iubirea mea bipeda,
cu lacrimile de cuvinte reci,
cand te-a orbit un zgomot de moneda.