Monument

Monument...

Îmi umblă prin gânduri o geană de trup
Ce rupe și chinul în mine
O doară de vreme, apoi iar ce-a fost…
Și lumea-i o barcă pe valurile line…

Numai un soare gonește din frig
Dar lumea pustie nu știe de el…
Nu crede că gheața dispare!
Nu crede în focul de-acum flagel…

Somnu-i prea lung și ziua e scurtă,
Zadarnic sosită în vremuri târzii…
Și lumea e somnul și visul meu e
De minți adormite și inimi sălcii…

De locuri prea moarte erau amintiri
De vise cu mâinile reci…
Și Gerul omoară alt suflet firav…
Cu mâinile calde și visele seci…