poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-10 | |
ne pisam pe noi de frica atunci cand fulgera imi aratai
rockerii aia mahmuri cum si-o trageau pe banca rasarea un iris de sticla el ne privea ti se parea tie ca nu mai avem ce sa ne spunem no no limits we'll reach for the sky ne-am zis-o in atatea feluri cristina ne-am suflat mucii in batiste le-am intins in semn de despartire celor sapte pitici din jurul nostru zboara ecoul unei melodii de Alicia Keys crezi tu ca ti-am spus tot ce se putea spune ca ti-am povestit tot ce se putea inger si ti-am cules din ochi tot ce se putea toamna ne-am zis-o in atatea feluri cristina ne-am lasat mainile sa alunece de pe frunte inspre barbie am dezvelit icoane de ceara de frica periodic ne taiam coarnele cu drujba desigur fiti educati nu scuipati nu injurati ne spune doamna de la doi e o mare curva totul ca sa-si ascunda dupa evantai fruntea plina de canalizari in care dorm niste sinistrati adolescenti desigur noi zidim pereti de beton pe campuri arse ne ridicam vile pentru fiecare deget obosit in parul nostru atunci e clar ca eu nu stiu nimic cristina nici cine asfalteaza sosele cu braga cine croseteaza covrigi in talpa noastra uneori dimineata atarn o celula foto-electrica la gatul tau si astept sa ti se deschida pieptul atunci cand ma apropii e clar ca nu stiu nimic cristina fuziunea la rece a palmelor cu obrajii remixul diminetii imprimat pe alea 2 cd-uri din ochii tai felul in care dau play privindu-te cand fulgera ti se parea tie ca nu mai avem ce sa ne spunem maica-ta zbura pe o matura deasupra orasului arunca din buzunare caini afgani dupa noi punea centuri de castitate trotuarelor inainte de fiecare pas trebuia sa dam mari gauri cu pick-hammer-ul no no limits we'll reach for the sky ne-am zis-o in atatea feluri cristina am imbracat departarile in fete de perna si ne-am lasat capul pe ele am ridicat centrale termice gandului am umblat cu buzunarele pline de carbuni crezi tu ca tot ce spun se alungeste in fire de telefoane mancate de frig in poste mari impulsuri tonuri in retele de telefonie in cabine publice crezi tu ca ai bani de o cartela sa ma suni si pe mine azi ?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate