Cateaodata gandurile par cercuri ce danseaza
dar inima ta e aripa ce le cuprinde
si timpul nu e chip sa planga-n urma ta
caci e vrajit , la fel cum soarele se sfarma-n raze
de dorul cosmicelor oaze ce le vrea ,
Cateodata ramurile vorbesc de la sine
aplecate sa-ti simta mireasma
dar locul ce-l calci e napadit de ingeri
si nimeni , niciodata nu se stinge-n urma ta
la fel cum lacrima ce cade devine ocean candva ,
Cateodata ferestrele sufletului tau sunt inchise
sa nu patrunda-n ele versurile goale
dar inima ta , romanta cerurilor albe
e loc de adieri prin care trec viorile luminii
cu spasmele inalte ale nasterilor noi
din care cad fiinte , si ritmuri , si culori
spre delectarea unicului scop al vietii
intoarcerea acasa, in iubirea roz sau in iubirea oaza
asa cum spun poetii ...