O mangaiere mi-aduci in noapte,
In patima nefasta si calde soapte...
Un vis intunecat si nebunesc,
In inima distrusa...atat de firesc.

Un fior in minte chinuita,
De multe amintiri rascolita...
Imagine-a perfectiunii feminine
In forme viclene si haine.

Dantela neagra, fina, te cuprinde...
In lumina lunii ochiul te surprinde,
Atat de tanara si infloritoare
Proaspata si imbietoare...

Te privesc in eternitate
Satul de-a lumii singuratate;
In chipul tau ingeresc,
Vad chemarea...Te doresc!

Ma imbeti cu mireasma trupului,
Ma vrajesti cu magia sarutului;
In bratele tale gasesc iubire
In ochii tai...a raului sclipire.

Te eliberez de-a dantelei inchisoare...
In asternuturi calde simt a ta savoare...
Dulce... in a noastra contopire,
Simt crescand a intunericului mistuire...

In focul tau demonic simt cum dispare
Trecutul unei vieti prea amare...
Nu mai conteaza nimic pentru mine
Decat fragezimea coapselor tale pline!

In imaginea sanilor tai copti si tari
Isi gasesc refugiul dorintele mele mari:
Dorinta inflacarata a mangaierii,
Visul cald al sarutarii.

In placerea simturilor, nesfarsita
Inima muritoare traieste innebunita
Revarsarea parului tau intunecat
Pestea-l meu chip imbujorat,

De-al suspinului de-amor sunet,
Din fiinta ta sublima...un vuiet
Suav dintre coapse-nflacarate,
Patrunse de-o puternica voluptate.

In pat fin de pura matase
Vraja ta incepe sa m-apase...
Alunec in tacuta visare...
In amintire rece si nepasare.

In zori de zi ma trezesc descumpanit,
Fara viata omeneasca, fara rasarit...
In vis inflacarat...nenorocitul...
Demon dulce, mi-ai luat sufletul!