poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-08 | | Înscris în bibliotecă de Cristiana Popp
Pe drumul vechi pe care se lasă toamna: fumul
Sătucului din vale urcând la dreapta, fumul La stânga mea pe ceruri al unui stol, departe. Și eu aici, în golul vieții. Singur între Pământul ce rămâne și zilele ce zboară În anotimpul tainic. Cu greul meu, cu pasul Ce sună surd de parcă mă urmărește pulsul Străvechiului meu sânge foșnind a veșnicie, Gonindu-mă din astăzi spre nicăieri. Cu gândul Cules de mult, cum este cules tot câmpu-n toamna Târzie unde stărui. Aud prin ceața serii, Din sat, lătratul jalnic al câinelui în lanțuri, Din cer, tot mai în zare, sfâșietorul țipăt Al păsării pornite spre pribegie. Unde Să merg de-acum? Pe cine să mai aștept? În iarnă La staul se întoarce asin și bou s-aștepte Pre Domnu-n scutec. Singur pe pragul îndoielii, Pe pragul veșniciei și-al vremilor mai singur, M-opresc să-mi aflu calea adevărată: fumul Sătucului din vale pierind la dreapta, fumul Topindu-se la stânga cu stolul meu în zare. Și eu aici. Dar umbra se-ntinde, ziua scade.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate