Adesea, când eram copil,
Bunica mă ducea la cimitir
Ș-aveam o halt-a noastră în același loc
La crucea celor doi tineri ce s-au iubit cu foc.

Ca un copil care-a crescut,
Acum, când și bunic-a dispărut,
Realizez că tinerii s-au sinucis
ÃŽn cel mai bun moment al timpului ce le-a fost scris.

Astfel, în mersul calm al stelelor,
Îți așteapți iubirea vieții calm, la rând,
Căci cel mai bun moment al tău poate fi curând.