Spre a-mi visa cenușile arzânde,
Ca sub un rug de inimi stau aprins...
Aștept din nou în unde tremurânde,
Și de-o umbrire rece mă simt prins...

Șoapte pe lângă doruri stau pierdute
Și-n vis mă mai aștept ca mai demult,
Dorințe-apar și gânduri nerostite
Prin mine trec și nu mi le ascult...

Ca luna ce-și așterne lumina dulce iară,
O amintire trece, se pierde-nsingurată
Și sentimente calde ca fiecare vară
Þi le așterne dorul în inima curată...

Cu lungile fuioare ce-mi torc luminii norii
Să mai albesc de umbră și ceasuri de-ntuneric,
În cântece ce zboară mai sus decât cocorii,
Lumina-mi se aprinde într-un castel himeric...