Știu ce-i cruzimea, îi cunosc măsura,
Dar cred că nu-s acel ce o cultivă
Ca pe un dans de voluptoasă divă.
O deslușesc, dar nu-mi astupă gura.

Și lăcomia știu că e nocivă
Înveninând în alții băutura,
Dar presupun că nu își dă măsura,
Pecetluindu-mi trupul în derivă.

Adun și cred că-s pur, dar gândul plânge
Și nu-nțeleg că-n mine toate cresc
Și îmi sugrumă rostul ce se frânge.

Întru mai mult pornirile-mi sfârșesc.
Când voi curma cu poftele-mi nătânge,
Curat voi fi, senin am să pășesc.