stau singură cu mine și cu eu
zăpada ne sufocă geamurile
care ne ajung până la gât

arătăm ciudat

eu aș vrea să fiu mereu gata la timp
mine plânge morții și păcătoșii
și nu știe să cânte
al nuștiucâtelea eu mănâncă o dată pe an
și apoi vomită tot

dacă plec o să mă iau cu mine
ca pe ceasul deșteptător
(îl urăști, dar ai nevoie de el ca de un cântec trist)

aerul din acvariu miroase a caramele
noi, peștii, o să murim de la coadă spre cap
toate viețile sunt cu împrumut
toaleta e camuflată cu scorțișoară

noaptea e portocalie și tare
nu se sparge ușor cu șurubelnița
ca să se închidă la loc albastră

avem un secret care se spune singur
își atârnă scoici de gât
își roade unghiile
își smulge părul din plictiseală