era una din nopțile acelea
cu dezlegare la întîmplare liberă
ca un salt fără acoperire în cerul devenit atît de personal
copii ai aceleiași ploi edificiu din piatră și din ivoriu
translucid mozaic cu urme de ape
și torsul presimțit sărat al pisicilor de mare
în sînge
fragmente din țipătul în sepia al pescărușilor
dinspre dinainte
detalii în reflexii calde
și dimineața îngerilor de pluș dinspre după
perlată desprindere din carapacea somnului cu vise
călătorite mînă în mînă
rugăciune pictată în aceeași culoare de suflet
de mai întîmplă-ne doamne să ne fim în spirale
unul altuia despre lumină