"știai că pe brațe de frunze aurite
în privirea cenușie a începutului
te voi purta?"
mi-ai șoptit în acea toamnă care-și
uitase foșnetul de iubire...
"copilă azură, știai că fiecare
dintre noi are de plătit o vamă?"
"și...tu ești vama mea?"
în minutele acelea târzii la braț
cu stejarul de pe ultima alee a...
inimii.
"dar tu... ești încă povestea fără sfârșit?"
târziu mi-ai spus adio, dar încă eram
o tomnatică boare...
adio, Raluca