poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-26 | |
“Luciditatea este suferinta cea mai aproape de soare”
Lui Urmatoarea poezie era pentru tine Dupa atatia ani s-a risipit vraja Vara anului, luna plina de marti, ploaia din parc, locul nostru Nu-mi mai amintesc de tine Iubirea din prima zi ramane pe banca arsa Din poza noastra suntem amandoi absenti Rochia mea neagra sta in vitrina Nunta ta trece fara mine Nu e vina mea, tu m-ai uitat primul Adio maini calde, adio pechinezi O dupa-amiaza uitata Se pierde sufletul! Corpul ramane in imaginea mortuala Ochii raman deschisi la cer Amintirile se scurg intr-o balta de sange Pustietatea a amortizat caderea Vrabii intarziate imi cerceteaza corpul Asfaltul incins ia amprentele Nu bate vantul, nu latra nimeni Soarele ma taie in bucati Irisii cenusii se descompun Pasarile infometate se aduna in jurul meu Scrisoarea de adio ramane nescrisa Nimeni nu o s-o citeasca Nimanui nu ii pasa Nimeni sa ma planga Nici un regret nu opreste sa ma priveasca Dispar pozele si amintirile Se sterg din caseta Inchisoarea (traim toti intr-un bloc de singuratate) M-au uitat legata aici Patru pereti de ciment Sobolanii cauta resturi umane Eu sunt ultima venita Moartea vine incet Ranile gaunoase ma tin in viata Au trecut razbunarile neputincioase Vocea mi-am pierdut-o Gardienii omoara fluturii colorati In intuneric mi se lipeste cenusa de piele Lanturile au terminat de ros carnea Durerea dispare Sobolanii pregatesc cina Ploaia Picuri mari saruta pielea neatinsa Ma arunc in mijlocul valului Vantul rece si ploaia amara se bat pe corpul meu Valuri grabite se sparg in neant Cerul isi intinde norii zgomotosi Fericirea vine o data pe zi Alaturi de mine planeaza vrabiile linistite Seduse de personalitatea naturii Apa lacului imi ingheata ochii Picurii nu mai cad,vantul se opreste Se aud portiere trantite Ma trezesc in lumea reala Cimentul straluceste in soare Moartea chemata Mi-au acoperit luna Liliecii zboara liberi Cateva stele incearca sa se arda pe cerul de smoala Obosesc sa traiesc in lumea geometrica Imi inchid ochii si chem nenorocirile Niste molime galagioase omorand tot ce ating Eu sunt urmatorea actrita Momentul meu de atentie Muzica sa curga in jurul meu Doar eu Inchid ochii cand ma duc Sa aud bocitoarele,sa lasi sa se joace cu trupul tau O sa planga putin langa groapa cu nisip Vantul imi va risipi curand urmele Ultimul apus de soare se arata pentru mine Fiecare a pregatit un pumn de tarana Nu te uita inapoi,o sa fie dureros Sufletul straluceste mereu cu stelele de pe cer In tacere ploaia spala eternitatea 1990-2004 “Cand vine moartea pitbulii musca si mai tare” Imagini uitate aduc creierul la realitate Urez adio viselor si le plang la poarta Durere prea mare pentru un pitic Ma las rupta in hartiute mici Miros de mucegai prins in biblioteca scolarului amator Trebuia sa fiu copilul secolului XXI Sa zboare tineretea printre jointuri si bile Nici nu am vazut-o prea bine O sa renunt la caloriferele reci si pensionarii din Drumul Taberii Au trecut peste mine vremurile lui Iorga Si Ceausescu a devenit opera de arta Imi amintesc totusi ca nu am nici macar 14 ani.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate