anotimpuri de crengi suspendate la fereastră
ploua cu inimi peste flori de salcâm
peste umerii goi
foșneau anonime brațele noastre
cu ramuri și frunze se contopeau
în sărutari mii de chitări prin buzunare
in melodii dansante se îmbrățișau
halouri
candva craiul nopții inventase dragostea
și doar îi lasasem un semn
ce-ascunde-atâtea
era doar o zi toridă de vară
si noi ne iubeam în fiecare secundă
viața ne trecea invers
legendară
și aproape c-am ajuns goi
pana la starea de embrioni
nefecundați
va trebui sa ne mai naștem o dată