ea încă mai are cuvinte inflamabile
deși greierii minții sar fluierând
peste muchii ascuțite de gânduri
și păsări tăcute îi orbitează în priviri

centura de siguranță a pierdut de mult
mirosul de colonie posesivă a omului iubit
dar nu și-a transcris sentimentele încă
în manual pentru simțuri cu unică întrebuințare

expresia de inimă împietrită
din oglinda retrovizoare
cu aorta retezată laș și de timpuriu
nu i se potrivește deloc și o irită
orice asemănare cu Venus din Milo

în ciuda iernii ce izolează concret
sub multe aspecte
ea alege să rămână o femeie vizionară
ce incinerează vise evanescente
și rime albe în poeme
postmoderniste

în orașul locuit de statui protocolare
comunicând numai ce este
politically correct
ea incendiază orizontul iernii iminente
pe dinăuntru și pe dinafară
cu o mână de chibrituri