Vrăbiile-cârlige pe sârmă,
bârfesc aventurile nopții.
Parfum de levănțică pe pernă,
Albina suflă-n lumânare.


Bâzâit de albină,
Parfumul ei s-a răspândit pe
câmp.
Levănțica a-nflorit.

Vis de miriapod:
să zburde ca o cascadă
din stâncă-n stâncă
Visul cascadei:
să simtă pe coaste, copitele
cailor.

Prin crăpătura gogoașei
a ieșit fluturele.
Pământul însetat,
a crăpat de supărare.

Lanțul fântânii scârțâie răgușit
un psalm.
Ochii blajini din icoane ascultă
Liturghia.

Bondar pe genele-obosite ale unui
cosaș.
Moartea a pierdut în dogoarea verii
coasa.


Umbrele morilor alungă
cârdul de gâște de lângă
ceaunul înfierbântat al
lunii;
Pelerina de frunze a nopții
a acoperit satul.