poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-16 | | In nova fert animus mutatas dicere formas … Gândul mă duce să cânt formele noi schimbătoare … Spune în limba latină, în vers cadențat hexametric Din cartea Metamorfoze, urcat pe al său piedestal, In Forumul dela Constanța, Ovidius Publius Naso. Cui îi mai arde acum de hexametrii cei antici De iambii cei suitori, trohei, săltărețe dactile Cum ne scria parcă ieri, Mihai Eminescu, Nemuritorul Luceafăr al poeziei române Metamorfozele Firii s-au năpustit peste om Fața și trupul și mintea cu suflet cu tot schilodindu-i. Forțe satanice iată încearcă a-l pune acum Ca să-și omoare și câinii, primii sălbatici din codru Care-au venit lângă om, sinceri și fără simbrie, Paznici de zi și de noapte să-i fie pe veci credincioși Diavolul are un plan: dacă-i învăț să-și ucidă Pe prietenii lor cei mai dragi, ușor îmi va fi să le torn Otrava cea fratricidă, să se omoare-ntre ei Satana ne dă și metoda, mi-i scârbă să o numesc, Cuvântul mă înfioară, se sperie gândul de ea, Care, civilizată, ucide fără să doară Nu pe toți câinii deodată, ci numai pe câinii pribegi. Umanitara metodă omoară sărmanul cățel Cât ar clipi el din ochi, fără să-l doară defel Administrându-i o doză numită, simplu, letală. Găselnița asta modernă, în țări de mare cultură E folosită s-omoare pe criminalii cei mari. Dar care e crimă făcută de-un câine pribeag, vai de el, Ca să-l condamne la moarte și fără drept de apel Că nu mai are stăpân, eu nu îi găsesc nici o vină Rămas fără casă pe drumuri, el cată la trecători Din ochi,din lătrat sau din coadă Să-i dea ceva de-ale gurii, sau barem o vorbă să-i spună…. După anunțuri din presă, anul două mii unu Se-ntâmplă un lucru ciudat pe care nu-l pot explica: Câinii pribegi au simțit, pe căi încă nedeslușite Că vin peste ei vremuri grele, cum nu au mai fost niciodată Îi simt cum trăiesc tragedia, în mod solidar asumată: O zbenguială de câini, spectacol de mare plăcere, Nu se mai vede deloc, cu lumânarea s-o cauți. Când trece acuma potaia, își lasă capul în jos Și coada cea veselă-n sus, purtată cu mare alai Acum pe furiș o târăște și-o trage între picioare Cuprins de o teamă cumplită, să nu te repezi să-l omori. Metoda substanței letale s-a transformat în măcel Cu bâte, cu arme, cu vorbe și pâine cu miez otrăvit. Se-npleticește cotarla, cade, se scoală și cade din nou la pământ. Otrava-i aleargă prin vine. De arșița ce îl cuprinde Blana e leoarcă de udă, gura e plină de bale, se stinge încet, tremurând Cu gâtul întins spre o zare văzută numai de el. Unde-i acum cățelandrul care-mi spunea din priviri O mie și unul de gânduri care de care mai tandru? Ante mare et terras et, quod tegit omnia, coelum, Unus era toto naturae vultus in orbe Mai înainte de ape și de pământ și de cer, care-nvelește pe toate Totul era, de fapt, UNUL. Bine-ar fi fost să rămână UNUS acela în veci Așa cum era la-nceput, fără metamorfoze. București, 2001 Conf. univ. Gheorghe L. Turcu Dr. în Biologie
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate