poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-14 | |
aseară am plâns
pașii m-au purtat, pe-ascuns, pe străzi pustii se făcea că oamenii treceau printr-un fel de lacrimă și umbra lor se înfășura în jurul unui ghem unii scădeau alții rămâneau ascunși apusul și tălpile frământau asfaltul -dar în ce stație oprește dragostea? am întrebat -la căpat, un glas mi-a șoptit, doar că direcția este greșită (încă un salt în gol) -până la ce oră? -...?! (mai bine mai aștept până la următorul răsărit) în spatele meu alți pași îmi striveau umbra oare și-au pierdut iubirea? sau poate doar oboseala îi îndemna să se grăbească -încotro? -spre carul mare -dar cine mână caii, noapte de noapte? și cine îi alină atunci când plâng? când este lună plină, de ce nu dorm? mă întreba un copil, numai că eram de aceeași vârstă și n-am știut ce să-i răspund așa că am trecut mai departe și m-am ferit ... apoi, m-am uitat după mine și mă prefăceam că nu mai eram (am ajuns la concluzia că toți bărbații au fost într-o viață anterioară scenariști) și eu am fost o lacrimă și m-am facut mică astfel mi-am făurit, pentru prima oară, zidul i-am ascultat bătaia-i surdă si lentă în timp am înțeles ... și m-am apucat de lustruit temeinic oglinda
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate