Ia cerul in mâini
brăzdate de izvoare
și-l toarce
in fire de lumină.
Ii țese apoi,
cu adâncă resemnare
cucernicului munte
hlamidă aurie.
In noaptea
suferințelor
carnale
din coapsa lui
pe roata timpului
tărana
ia formă de femeie;
un ciob de lut
din care se prelinge
spre lumină,
lacrima cerului
sub formă de izvoare.