Ai adunat în pumni,lumina și tăcerea,
Cu suflet risipit pe vântu-n crengi doinind,
Sub geana dimineții ți-ai aninat averea,
Cristalele de rouă, privighetori nuntind.

Cuvântul ți-a fost caldă primăvară,
Cruce de dor ce-n flori te-a răstignit,
Ideea o mireasă cu nimb pur de fecioară,
Etern iubind în ea te-ai regăsit.

Și de-ți va bate clopotul la tâmple,
Spre veșnic drum de astre a porni,
Din răzvrătirea caldă și adâncă,
În crinul alb, polen va înflori,
Eternizând în suflet de copii.