Revin amar spre soarta-mi bântuită
De amintiri ce nu pot fi uitate,
Rememorând durere mistuită
Prin lașitatea firii, prin păcate.

Târziu observ deșertăciunea vieții
Din suflete impure și bolnave,
Regrete ale vârstei tinereții
Tardive-s ca și mine, stau epave.

Revin amar scăldat în valuri negre,
Cârpindu-mi singur rănile-amorțite;
Sorbind mirajul ființelor integre
Degust amarul vieții oțețite.