poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-05 | | Vise si credinte Am putut crede in vise atat timp cat ele nu erau noaptea.Atatea vise m-au abandonat mie insumi...Atatea credinte si vise s-au prabusit in fata privirilor mele disperate...Atatea idealuri s-au dovedit a fi doar un univers din sticla sortit unui tipat ucigator extatic...Totul m-a tradat intr-un mod ce nici insasi tradarea nu cred ca l-a cunoscut vreodata.Am crezut in iubire,dar iubirea a sfarsit in genunchi imporandu-ma sa-i dau crezare,am crezut in poezie insa poezia nu s-a dovedit a fi decat niste ganduri intrerupte de la mijloc cu jumatate de incheiere in cuvinte frumoase si pline de rime ce mai mult pe ele decat pe mine ma purtau in pantec,am crezut in incredere,dar despre ea am aflat ca nu poate fi acordata decat aceluia care se dovedeste a fi tu insuti,am crezut in mine pana am ajuns ca in lumina sa intrevad doar contrariul,am crezut in bine si in rau pana m-am trezit din convalescenta somnului omenirii si am putut trage cu ochiul peste zidul moralitatii si irealitatii,am crezut si in extaz insa numai pana cand mi-am dat seama ca nu voi putea niciodata bate la portile agoniei... Am aflat ca totul tradeaza mai putin sau mai mult, in felul sau specific.Soarele tradeaza stelele,florile isi tradeaza seva bruta,omul isi tradeaza fratele,gandul isi tradeaza ideea,esentele sunt tradate de aparente.Am ajuns la concluzia ca nimic nu este mai curat ca lacrima si ca nimic nu sufera mai mult decat lacrima de puritate in lumea asta.Daca este ceva de admirat aici pe acest pamant printre crengi de copaci dezgolite si munti acoperiti in zapada,ceva de admirat care sa apartina omului care sa-si merite atentia si osteneala simturilor,aceea ar fi lacrima.Ea nu tradeaza niciodata nimic ce nu isi merita tradarea.Este tot ceea ce poate fi mai inocent si mai pur printre meleagurile simturilor noastre de cristal.O lacrima varsata pentru un adevar,apropie cu un pas mai mult adevarul de suprem.Fiecare lacrima in plus varsata apropie de sublim,si fiecare lacrima este nu pas in sine pentru acea puritate ce transcende omul si-l ridica deasupra mediocritatilor sale.Este ultima mea credinta si visul caruia ma abandonez noptii...Totul paleste si sufera de putreziciune si decadere,dar momentul in care lacrima va inceta sa mai fie,ori va incepe sa sufere la fel ca totul,atunci acela va fi inceputul sfarsitului pentru noi toti.Caci intre vise,credinte si sperante,lacrimile sunt cele care zboara libere cautand un ochi liber care sa le merite si sa le verse.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate