Joc de cuvinte spuse în grabă,
Gândul mereu inima-ntreabă:
De ce-ai plecat din gândurile mele,
De s-au ascuns – unde mi-s ele

Mă joc alene în nemișcare,
Nimic pe cerul pierdut în zare,
Doar un cuvânt ivit în fără vrere
Din lunga tristețe în scurta tăcere.

File de viață se rup zgomotoase,
De timp și soare fiindu-mi roase;
Un fir de lumină se-ncumetă a trece
Din dura durere ce nu vrea să plece.

E zi, e seară, e noapte, e vară –
Dimineața nu vrea s-apară,
E cald, e lumină, e-ntuneric, e rece –
Gândul hoinar se-mparte în zece.