poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-26
| Halina Poswiatowska (1935-1967) poet polonez şi traducatoare din franceză şi engleză.Moartă la numai 32 de ani în urma unei operații cardiace. Cultivă o poezie sensibilă, subtilă, senzuală, marcată de experiența individuală a durerii fizice şi morale provocată de-o boală incurabilă de inimă - organ vital care amenință în orice clipă să nu mai bată. Abordează temele universale ale iubirii şi morții, a corpului uman pe care-l cîntă subliniidu-i forța, fragilitatea şi caracterul perisabil. Volume: 1958 - Imn idolatru 1963 - Ziua de azi 1966 - Odă mîinilor 1975 - Încă o amintire Am tradus poeziile ei din limba franceză pentru a o face cunoscută cititorilor din Romania. Cine ştie poloneza o poate traduce din internet (google). * Îți surîd.Ce-i surîsul? O lumină trimisă de-o stea altei stele. Un parfum ce-aleargă printre ierburi în cîmpia de zumzet. O dulce culoare, verdele ochilor mei împletindu-se-ntre degetele tale. Ţii în mîini corpul de şoapte al livezilor. Conturul ierbii îngust şi aspru spune privirea mea pierdută-n infinit. * ieri scriam poezii aşa cum împart azi săruturi sărutările mele sînt tot mai puțin scumpe şi poeziile din ce în ce mai rare acum scriu numai cînd culoarea unei flori mă răneşte sau cînd un liliac în zborul lui nocturn îmi atinge obrazul îmbrățişez în toate anotimpurile studenți şi medici poeți întîlniți întîmplător apoi ei fac din asta poezii aşa cum eu împart săruturi amețitor cu pumnii în grabă * Doamne ai milă de mine de ce m-ai creat neasemănătoare pietrelor dure sînt plină de misterele tale schimb apa în vinul dorinței şi-n sînge vinul îl schimb în flacără Doamne al durerii din mine cu un suflu de satin îmbracă-mi cuibul gol al inimii uşor - să nu-i răneşti aripile - insuflă în mine pasărea al cărei cîntec de argint e iubirea * de fiecare dată cînd vreau să trăiesc strig cînd simt că viața mă lasă mă lipesc de ea şi-i spun : viață nu pleca încă îi iau mîna caldă în mîna mea şoptindu-i la ureche : viață ca şi cum viața ar fi cineva pe care-l iubesc şi-i gata să mă părăsească mă agăț de gîtul ei şi strig : mor dacă pleci
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate