Halina Poswiatowska (1935-1967) poet polonez şi traducatoare din franceză şi engleză.Moartă la numai 32 de ani în urma unei operații cardiace.
Cultivă o poezie sensibilă, subtilă, senzuală, marcată de experiența individuală a durerii fizice şi morale provocată de-o boală incurabilă de inimă - organ vital care amenință în orice clipă să nu mai bată.
Abordează temele universale ale iubirii şi morții, a corpului uman pe care-l cîntă subliniidu-i forța, fragilitatea şi caracterul perisabil.
Volume:
1958 - Imn idolatru
1963 - Ziua de azi
1966 - Odă mîinilor
1975 - Încă o amintire

Am tradus poeziile ei din limba franceză pentru a o face cunoscută cititorilor din Romania.
Cine ştie poloneza o poate traduce din internet (google).


*

Îți surîd.Ce-i surîsul?
O lumină trimisă de-o stea altei stele.

Un parfum ce-aleargă printre ierburi în cîmpia de zumzet.

O dulce culoare, verdele ochilor mei
împletindu-se-ntre degetele tale.

Ţii în mîini corpul de şoapte al livezilor.

Conturul ierbii îngust şi aspru
spune privirea mea pierdută-n infinit.

*

ieri scriam poezii
aşa cum împart azi săruturi
sărutările mele sînt tot mai puțin scumpe
şi poeziile din ce în ce mai rare

acum scriu numai cînd
culoarea unei flori mă răneşte
sau cînd un liliac în zborul lui nocturn
îmi atinge obrazul

îmbrățişez în toate anotimpurile
studenți şi medici
poeți întîlniți întîmplător

apoi ei fac din asta poezii
aşa cum eu împart săruturi
amețitor cu pumnii în grabă

*

Doamne ai milă de mine
de ce m-ai creat
neasemănătoare
pietrelor dure

sînt plină de misterele tale
schimb apa în vinul dorinței
şi-n sînge vinul îl schimb în flacără

Doamne al durerii din mine
cu un suflu de satin îmbracă-mi
cuibul gol al inimii

uşor - să nu-i răneşti aripile -
insuflă în mine pasărea
al cărei cîntec de argint e iubirea

*

de fiecare dată cînd vreau să trăiesc strig
cînd simt că viața mă lasă
mă lipesc de ea
şi-i spun : viață
nu pleca încă

îi iau mîna caldă în mîna mea
şoptindu-i la ureche :

viață
ca şi cum viața ar fi cineva pe care-l iubesc
şi-i gata să mă părăsească

mă agăț de gîtul ei şi strig :
mor dacă pleci