aerisirea aceasta dintre mâinile noastre suspendate deasupra ploilor
rochia de corali pe care o purtai în ziua micului dejun subacvatic
iubitul tău înlănțuit ca o altfel de carne pe deasupra oaselor
acum când ceasurile se căsătoresc între ele când își împletesc limbile pe rotundul orei pustii
acum e timpul pietrei din care curg cuvintele
și tramvaiul acela îmbrăcat în armură
noi știm că era doar o călătorie incognito a domnului Gill
în căutarea

Neantului


încremenirea aceasta în care nu se pot citi decât urmele unor neștiute cadențe
cândva tot ceea ce este acum purta numele unor frunze
unor copaci
unor altceva_uri
lucrurile veneau firesc pe atunci se așezau deasupra viselor
noi purtam lanțuri transparente la închietura sprâncenelor
ne sărutam cu vârfurile degetelor pe o stradă nenumită
casele erau oarecum stranii cu ușile în locul ferestrelor cu scările crescute pe acoperiș
la intrare câte o pereche de aripi cu instrucțiuni de folosire
noi știam că nu exista o tehnică a zborului așa cum nu exista o tehnică a dragostei

în magazinul de vis-à-vis iubita domnului Gill păstra tăcerea


și mai departe în de_părtarea de acum firească a lucrurilor
auzeam vuietul tolerant al locomotivei cu aburi
ne însenina revenirea aceasta strania apropiere de un zgomot aproape uitat
pe masă ceștile de cafea rămase de la ultima noastră tăcere
pe geam o urmă a sărutului tău purtată de vânt
cămașa de pânză a domnului Gill respirând liniștită pe marginea orizontului
iubita profundă albă portocalie iubita incoloră zemoasă grie
și așa mai departe

pe deasupra orelor o pasăre de pământ
ne îngână





era o forfotă ciudată cuvintele se dezbrăcau de piele îmi atrăgea atenția iubita mea
îmbrăcată în pielea unei reptile știute din copilărie
ay, abundența respirărilor prefăcute în ploi mirosul de cânepă al Femeii Celei mai Inalte
de_lăsarea cu care ne lăsam pradă celeilalte disponibilități
pe străzile pavate cu riduri iubita domnului Gill pășea consfințind astfel căutarea
noi ne hrăneam cu animale marine cu gesturi trecute printr-o admirabilă sită a uitării
aveam și nume împrumutate pe care ne strigam în șoaptă
întotdeauna în șoaptă
să nu rănim somnul din fluturi


când se terminau începeam să muțim pleoapele ne cădeau în cenușă
o altă formă a visului ne acoperea linia dragostei ne înțepa liniștea cu genele
și ce stranii apropieri descopeream așezați pe marginea răcoroasă a fântânii de sticlă
un domn cu o memorabilă pipă strănuta noroc și multe altele
noi stăm bine mersi cu sănătatea pletele iubitei mele se întind pe mai multe străzi
în curând vor ieși din oraș
va fi o ceremonie cu patine de gheață cu admirabile tinere îmbrăcate în solzi de pește
iubita domnului Gill ne face semne din mijocul lucrurilor
acolo a învățat să se adăpostească de împrejurările nefaste

și așa cum eram cu ochii înveliți în cenușă
asistam la trecerea cohortelor de girafe prin aerul ahtiat de păsări
caut umbra ta care-mi e soră îmi șoptea iubita mea cu sânii lipiti de sticla întunericului
curând se petrecea o liniște ploile încetau să mai curgă
noi umblam pe scările începutului ca niște giganți îmbătrâniți
domnul Gill ne scria din orasul Ics pe o bucată de pânză
spuneți-i iubitei mele că dorm că sunt înconjurat de ființe întâmplătoare
că aici nu este deloc toamnă și în rest ce vreți voi

în_afara începutului
Încântabilul umple lipsa

noaptea vine negreșit de două ori pe zi