|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
■ soare de sticlă
■ sunt în corpul meu
■ biserica trupului
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
S o n e t 1 1 6 poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Adrian Munteanu [Adim ]
2004-07-10
| |
Când corpul cel de carne se va stinge
Și cel vital va mai pluti pe sus,
Rămâne-n mine eul cel supus.
Pe mâini, tăcut, făptura lui mă linge.
Din plus și minus, nesfârșit impus,
Se-alege verbul care ne respinge,
Cu volnicia ce-n eter distinge
Frânturi de timp din spațiul presupus.
Vecia-nghite, devenind stăpână,
Monada mea, pe zări de foc plângând,
Și mă respinge-n timpul care-ngână
Același cântec între noi curgând.
Ce voi lăsa în lume să rămână ?
E gândul ce mă-nlănțuie, sperând.
|
|
|
|