poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-10 | |
lui G.A.
Poemul acesta va fi pentru tine (am vrut să-l trec la personale dar îl las așa impersonal) tu care nici măcar nu știi limba română tu care mîine nu-mi vei mai spune princesse nu-mi vei mai scrie mesaje de amor în fiecare dimineață la ora 8 CET cînd îmi beau cafeaua cu smîntînă praf și mănînc o banană la noi mai ieftină decît în Africa pentru că facem parte din țările lumii a șaptesprezecea și cîinii vagabonzi latră toată noaptea la alți cîini vagabonzi deci îmi iau doza de cafeină calciu și hidrocarburi în timp ce devin un proroc nefast ceva mă trage de limbă de gînduri de înțelepciunea veacurilor Ca să fii tare fii singur En amour il faut toujours un perdant Tot începutul are și-un sfîrșit E prea frumos pentru a fi adevărat și tot așa între filozofie și estradă Poemul e pentru tine am ajuns pe la mijloc și încă n-am spus nimic păsări colibri îmi ciugulesc polenul de sub unghii mierea amăruie a cuvintelor se face tot mai greu măcar că mă joc de-a poezia pantomimă cu sentimente perfecte și titlul Nu trageți în mim între inițialele numelui tău acum cînd încă mai ești jumătatea mea ideală așa cum Geneva e alternativa ideală a Sofiei pentru că acolo nu sînt cîini vagbonzi și fiecare piatră de pavaj merge regulat la dentist Ai ucis balaurul nemilos și schivnic al realității m-ai salvat ești responsabil de soarta mea cere-mi mîna și jumătatea stîngă a corpului inima tot i-ai scos tu ghimpele și l-ai teleportat pe-o stație cosmică să vadă omenirea cactus în stare de imponderabilitate Prin tine-mi pot imagina cealaltă față a lunii în căușul palmei îmbălsămată Marea Liniștii plină de pești în lutul corpului meu sanctifici un Eden de flori extraterestre Poemul acesta e pentru tine orizontul mă strigă în amprenta pasului tău pelerinaj volatil blîndă fata-morgana Azi cînd încă mai ești punctul terminus al globulelor mele roșii cînd prin tine văd jumătatea nescufundată a Atlantidei și uit unde-i liniuța de unire în limba mea maternă Am terminat nu pun punct ca să-mi mai dau o șansă poate că mîine dimineață la ora 8 CET... 10.07.2004 16.30 h
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate