Cadere libera
~adria~


Stiu, sigur ca stiu,
Astepti un semn de la mine!
Iata-l!
Dar ce sa -ti spun?
Ca e razboi la mine-n suflet?
Stiu, astepti un semn de la mine,
O, Doamne , dar ce semn sa-ti dau?!
Sunt in cadere libera,
Si nu vad vreo cabina telefonica
In confuzia in care m-ai aruncat!
Sunt, nu sunt? stiu , nu stiu?
Vreau, nu vreau?
Ar trebui sa scoatem cuvintele
Din vocabular!
Ar trebui sa vorbim cu degetele,
Cu ochii, cu sufletele.
Da, dar inainte de toate,
Cred ca acolo unde incepe orgoliul,
Se termina iubirea.
Si mai cred, ca acum invat sa zbor
In jos, poate nu-i cadere, ci tot
Un fel de zbor...
Poate-i doar antrenamentul de rutina
Pentru inca o bucla a destinului.
Stiu, astepti un semn de la mine!
Iata-l!
Sunt in cadere libera.
Nu mai stiu drumul inapoi.
Tu unde esti?
Ah, da, uitasem, mi-ai zis ca azi
Strangi picaturi de ploaie
In galetusa aia ciuruita.
Eu? Eu numar etaje, clipe
De cadere libera.
Daca jos nu vor fi cabine telefonice,
E sigur ca nu vei mai auzi de mine.
Daca vor fi totusi cabine,
Dar nu vor mai fi cuvinte,
Te las.Te las liber!
Liber sa-ti stropesti in fiecare dimineata
Ciulinii orgoliului.
Ador numai narcisele albe,
Din nu stiu ce motiv,
In nu stiu care veac,
Ne-am facut surori de cruce.
Ai vazut ca au un pic de rosu
In mijloc? E sangele meu.
Acum intelegi de ce nu-mi plac ciulinii?
Hai, lasa, intoarce-te sa-i uzi,
Nu ti-a spus nimeni pana acum?
E inutil, cresc si fara apa...
Ma duc sa culeg narcise,
Din gradina bunicii.
Singurul semn pe care ti-l puteam da
Era undeva prin dictionar,
Dar l-am ars!
Tot nu m-a ajutat la nimic!