poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-07 | |
In seara aceea de primavara,
Cand totul parea bine pe afara... Vantul flutura pomii, cei doi indragostiti androgini. Cais falnic si mandru, iubeste Pe Visin ,pomul ce-n brate-l primeste, Cu ramurile ii atinge frunzele sale, cu drag ii sopteste,fara stare: "Frumoasa esti draga mea, Ma farmeci in verde rochia ta, Iar frunzele-ti salbatice cand indoi, Tresar,si de dragul tau ma inmoi... Dar...nesimtit-ai tu oare... Vantul si cuvantu-i ce doare? Voarba rea mi se pare... Si ma-nfioara de nu am scapare! Dar visul meu de nedulce, M-a lasat gandind ca aduce... Moarte,iubito!ma tem... Ca din pamant vom iesi... vrem,nu vrem... Si de astfel va fi tu sa stii.... Ca in Rai vom ajunge! Si ne vom iubi!" "Dragul meu,dulce Cais, Imi e teama ca nu este vis... Sa fie oare... presimtire? vom muri si vom ajunge amintire? Imi e teama!" spuse cu frica Visinul, si isi flutura rochia sa, Si cu radacinile mai bine se fixa, Simti pamantul protector, Si crezu ca de dragul lui... Va muri de dor... Dar...vantul rau, Batea rece,si un nor, Aparu pe cer,si lor... li se facura teama,si iar, Visinul incepu sa planga,in zadar... Caisul cel protector, Isi imbratisa iubita cu dor... "Frunza mea de frunza-ti simte... Temandu-se ca o fecioara, Se infioara si nu minte, Cand spune versuri dulci,ca odinioara." Timpul trecu inspre vara. Iar cei doi se iubeau seara de seara Iar cand vremea veni, Rod pe ram de Visin rasari... Si dulcea rochie se impodobi... Dar mandrul cais de presimti, moarte,el nu mai rodi, Si sec el ramase,cu frunze, Pazindu-si iubita de gaze... Cu drag de cei doi ma apropii, Zaresc frumoasa rochie, Ce rosie si mandra,e asezata langa dulcele Cais... Si de vremea cea rea veni... Cu topoare cativa oameni sosi, Sa taie cei doi indragostiti, Cum presimtii Caisul... Calma acum,salbatica rosie... Se lasa patrunsa de cutite, Iar indurerat Caisul, Privi neputincios acum in cosmar... isi vazu iubita murind si Ii promise ca vor merge in Rai... Apoi lasa aceleas cutite, Sa il strapunga si pe el, Asteptand sa il iubeasca Iar Visinul,in Cer...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate