Pe boltă stelele sclipesc...
Ca, lacrimile mele.
Cu chipul tău cel blând, ceresc,
Tu îmi provoci durere.

Departe ești acum gândind,
Iar gândul mă-nfioară.
Aș vrea să te revăd, plângând
La fel ca prima oară.

Cu ochii plânși și suspinând...
Aș vrea să-ți simt, tristețea.
Ca mai mereu tu să dorești...
Să-mi mângâi tinerețea.

Tu ești acolo,eu aici...
Tăcerea ne desparte,
Chiar dacă-n vis eu te ating,
Vei fi mereu o noapte.

Răstălmăcind acuma visul,
Privesc din nou la stele.
Căci este una ce lucește,
Mai tare dintre ele.

Și mă gândesc în al meu dor
Că-i steaua vieții tale
Acel sărut eu îl trimit,
Acolo-n depărtare.

Ridic o palmă, sus la cer,
Încerc să-ți cuprind steaua.
S-o închid apoi în dorul meu,
Să-mi stingă disperarea.

Aștept în noapte și purced...
La singura-mi dorință,
Să-mi fi alăturea mereu,
Pe veci a mea ființă.