Ingerul și-a făcut
din durere
o haină
pe care-a-mbrăcat-o
peste aripi
ascunzându-le

A plecat așa
din lăcașul său
mai departe

Singur

*

Dar amintirile
De o mie de ani
pe care le-nghesuise
în buzunare
îl trăgeau înapoi

s-a gandit
sa le semene
sub tampla Uriashului
peste care trecea

Uriashul nu le vroia

*

Amintirile Ingerului
au ramas
niște pietre
ce s-au rostogolit
mai apoi
la vale

Până când
au ajuns
o mie de mii
de fire de nisip

*

Dar Ingerul
îmbrăcat
în haina durerii
n-a zburat

Căci aripile lui
legate cu un
jurământ dezlegat
au căzut înghețate
și s-au spart

*

Ingerul
a înghenunchiat
în cioburi
ca și ea
și-a rămas așa
cum ar sta
lângă ea...