Îmi fixez oglinda pe gândurile tale
Nu fugi!
Mai am un stop
Și te ajung din urmă
Interzis
A scrie la volan
Cu degetele pe genunchiul tăcerii
În timp ce conduceți
Amendă
O mie de cuvinte

Interzis să gândiți
Þineți mâinile pe timp
Nemișcate două minute
Și iubiți de două ori
Inspirație
Expirație
Exercițiul tăcerii
Executați parcări laterale pe gând
Cu buzele strânse
Și literele strânse
Lipite una de cealaltă
Aripile ușor îndoite din glenză
Nu acelea,
Nu le-am schimbat
Niciodată
(Mai vine câte unul și trage
Cu genunchiul
în ele, aripile astea
Mai întoarce unul sau dă
Cu spatele în visele mele,
Ciupindu-mă
Sunt, câte un pic,
Tot pe șoseaua voastră
Nu mă așteptați
La colț
Veniți în fața mea
Să semnalizăm
Aceleași tăceri
La stânga și la dreapta
Noastră
)
Nu călcați pe trepte
Proapăt vopsit cu urme de pași
Iartă-mă că mi-am depășit
Doza de câte 5 comete
Zilnice
Mâine am să mor poate
Cu cuvântul strivit între buze
Și-ai să vii să mă plângi
C-o lacrimă de cer

Lacrimă de tăcere

De la tine am învățat câte puțin
Despre ea. tăcerea
Părul meu în scări
L-am tuns drept
Nu mai știam unde sunt treptele.
Nu călcați pe pietre
Aici, se odihnesc suflete

Nu mă mai grăbesc spre ziua de mâine
Odată ce te am
Cât timp ești aici
Pot să mor încet…

Când oi muri să spună copiii
Mami s-a dus
Să mai scrie un pic…

Eu nu am tot timpul din lume
N-am decât clipa ta, și a ei
Adunate în căușul palmei
Două aripi de fluture care
Nu mai știe să zboare
Uitându-și polenul în palmele mele
De copil
Neastâmpărat

Nu era pentru mine în viața asta
Spuse poetul cu ochii triști
Avea poate sufletul plin de artiști
Și versuri de lună prin părul ei
Cu tălpile goale o lume de zmei
Și șoaptele-n poale cu ochi de femei
Și tristele care de vise
Gemând înțesate