Voi trage linie undeva,
gata, de aici înainte
mă opun cu îndârjire oricăror opresiuni
voi lungi totul atât de e---las---tic
încât voi dispărea până la urmă
în urma ultimului BigFoot,
descoperit de un moșneag
mâncat până la os
de moliile schizofreniei,
undeva prin Balcani...

----mâncat de molii----

hei, surâse morfolind gândurile
a căror geneză oricum a uitat-o
-lângă ultima ceașcă de cafea
îndulcită în picuri cianurați-
scârțieli ale minții
pe care vorbele nu au știut să i le rostească
să fugim …

îmbrăcați/dezbrăcați
îmbrățișați colectiv/ izolați în pustiu
aromați/cafeinizați
formatați/malforma(n)ți
să fugim…

---aromați/izolați/malformanți---

în fiecare zi am să mă-nfund,
din ce în ce mai adânc
în noua ‘philosophie’ a lipsei
“a nu fi” este o artă.
absența controlului,
desgust de gesturile învățate
mă înlocuiesc cu efectul placebo,
conjugare a derivei nenumite
printre gesturi crezute neîntinate

---you poke fun , I don’t like it----

da, vom face și asta, vom intui calea de scăpare,
după care nimic nu pare să ne mai oprească
închid uși, după uși rotative
cuprinși de amețeală ne tolănim disprețul
întinând totul, exagerându-ne extravaganța
atât cât nu avem nimic de pierdut

---looking for the inner idiot---

inocența îți scapă.