Privește răsăritul
să-ți sângereze ochii
și irisurile cenușii.
Arșița în ochi să-ți stea
chin să-ți fie clipitul.

Pășește spre culoare
să te împiedici de al meu trup
întinsă fiindu-ți la tălpi, erup.
Lava este fapta ta,
sari în ea să te-nfășoare.

Întinde mâna spre mântuire,
toporul să-l ridic la tine,
brațul să-ți cadă pe mine,
mângâierea ta s-o simt.
În sfârșit tu, fericire!