Din bici pocneste, ochi tresar
Si se aud aplauze-n multime
Si in aplauze il vad ca vine
El, mandru, bietul meu circar...


Dar fiara unde-i? Nu o vad...
Aud: "Fiara e visul tau de-aseara"
Imi spune-o voce ce ma infioara
"Visul?" zic eu... dar tot nu il vad


El, biet circar, stapaneste
Aplauze se nasc cu frenezie
Dar nu stiu cum nu-mi vine a crede mie
Tot ceea ce mi se sopteste


El, biet circar, e stapinul?
Stapinul visului meu de aseara?
Si rad, ca pentru mine, intr-o doara
El? Stapinul? El? Nebunul...


Dar deodata ma trezesc
Si ma uit drept in fata la el la circar
E doar o biata oglinda, dar macar
Acum stiu la cine privesc.


Adevarul stiu, el eu sunt
Singur stapin peste visele mele
Singur ce vede si face din ele
Un refugiu, alb, pur si sfant.