poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-10-11 | |
Azi o luna sangerie in urlet de lup apune
Peste-o mare de scuturi cu valuri de sabii Mare ce-neaca in ea ale lumii desarte corabii Marea camp de bataie-i in El Sireth, nu in lume Dar pe-ast camp de lupta nu vezi strop de sange Nu vezi nici invins, nici invingator Lupta nu-i lumeasca, doar oamenii mor Aici insa nimeni dupa morti nu plange. Un inger si-un demon ciopliti parca-n piatra Se lupta, iar cerul furios si-nnorat se agita Prapastii isi casca gura pe-nvins sa-l inghita Da, caci pe-nvins nimic nu il iarta Ingeru-i alb, sfant, pe-al lui scut E numai lumina, credinta, speranta si aur Arhanghel din carti ce-a ucis pe balaur Acum sta si-apara omenirea din lut Iar diavolu-i negru, patru maini are Cu doua spade el lupta in urlet Demon cu-ochi rosii, taciune in suflet Ce-i sfant vrea s-ucida, nu are iertare. De mii de ani, neincetat, ei se bat Si ceru-i priveste, furios, ne-ncetat Si-ei lupta cu sete, cu ura se bat Din zori pina-n seara, in lung si in lat Dar iata, deodata, cei doi inceteaza Arunc-amandoi si spada si scut Si-acestea de-ndata se schimba in lut Si-o stea sus rasare, curioasa sa vaza Oare ce lucru sa aiba puterea S-opreasca intr-o clipa o lupta pe care Chiar Dumnezeu a-nceput-o se pare In ziua in care creat-a durerea Dar nu este lucru, ci este fiinta Ceea ce batalia acum a oprit Marea de sabii indat s-a topit De-atata putere, speranta, credinta Pamantu-i vorbeste ei, zice "iarta" Si iarba si flori apar pe-unde ea trece Si ceru-i albastru si nu mai e rece Iar inger si demon sunt stane de piatra Ea insa tot merge, si nu vrea sa stea Sa faca din iad un frumos paradis Inger si demon se trezesc din ast vis Iar lupta continua, mai grea, tot mai grea Acest camp de lupta doar tablou e-n odaia In care-a mea mama sa m-aline vine Si eu sunt in el si el e in mine As da orice ca sa-l sterga, intr-un sfarsit, ploaia.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate