|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Eu, care nu ma recunosc
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Lucian Radulescu [Wyoreel ]
2001-10-11
| |
Voi deveni o ilustrata veche
Cu locuri unde nu vom merge niciodata,
Aruncata pe fundul unei
Cutii mucegaite.
Astfel ma vei uita.
Vei sti despre mine ca
Am existat.
Si-atat.
Am existat intr-un timp in care
Zilele aveau nume de flori
De oameni sau de intamplari.
Si asa ma vei uita.
Chipul meu?
Nici oglinzile nu si-l vor aminti,
Iar numele imi va fi
Doar o cruce spalata de ploi.
Ma vei uita…
Despre cine vorbeam?
Despre mine?
Dar cine naiba mai sunt si
Eu?
 |
|
|
|
