îți scriu rareori
anacolut
arhivez grămezile de timp
dintre noi
tu treci zilnic
prin orașul
cu statui primordiale

îl termini pe dumnezeu
ai barbă
de mâine ești filosof

între dealuri
rămân păduri de aramă
gândul meu străin
ierburile înalte
tu și frații tăi
o poză zimțată
de-atâta copilărie
și tata

astăzi
mai punem un punct
două
între paranteze
buzele se închid
între vieți
ne facem semne
de punctuație

zeii cresc
tu mai treci
din când în când cu vaca
pe la poarta
poemelor mele
întorcând privirea
nenumitele sentimente
deasupra nopții

în
duminica sinelui
crucile și ele
sunt virtuale