Călătorim cu trenul împreună
două profile împotriva luminii
disipată peste cămile de nea
și curbată peste spațiu și timp.

Cu fiecare an lumină parcurs
adăugăm șoapte în nebuloase
și inorogii albi vin să se adape
din cuvintele noastre frumoase.

La margini de galaxii eliptice
quasarii se scutură de petale albe
și maree solare văluresc încet
planete mute de spaima regăsirii...

Vârtejuri astrale ne-ntoarnă ușori,
pereche între brațe galactice dalbe.
Noi - doi călători în trenul din zori -
și-afară ninge viscolit cu stele și nalbe.

9 decembrie 2000


Din volumul "Anotimpul licuricilor",
apărut 15 aprile 2001, editura Pro Transilvania