Deconectat de la aparatul
de produs vise al morții,
rupîndu-mă din trupu-i adormit,
sînt o viață netrăită, visată doar
de îngerul meu păzitor.

Ciudat blestem și umilință de lux:
fără să ne cunoaștem, am început
să te doresc, cum un bătrîn libidinos
visează să frămînte pulpe
tari de fecioare!
Mi-am smuls tuburile de dren
și podeaua băltește de imagini cu tine,
voalate, evanescente făpturi.
,,Fixîndu-mi pe retină dimineța",
ca pe-o lentilă de contact,
am intrat în travaliu.
Ce proaspătă e lumea
născută din întuneric,
la prima oră,
îngere…

,,Altă zi fără tine” e numele
pruncului nostru diform!
Iubito, ce suportabil
îmi pare acum stîrvu-i
știind că într-o zi
va învia din morți!