cum să-ți spun
dragul meu
că până să ajungă la noi
copacii se întorc mereu din drum
că sufletele pereche
și-au înjumătățit perechea
că nopțile nu se grăbesc niciodată-ntre noi
că am rămas singuri
pe marginea șubredă a întâmplării
să spargem luna în mii de bucăți rotunde, rotunde
asemenea dimineților
când mă trezesc în somnul tău desculță
cu degetele gemând a plăcere
dezlănțuite
să le pătrundă mirosul acela de lună