Prea complicat ce-n fata se deschide,
Prea complicat ce-n spate s-a inchis,
Lungi vantori de-atatea clipe vide…
Nu-i mai frumos sa te trezesti in vis?

Mi-a obosit si tampla in pendul,
Si mana robotind din zori spre seara,
A obosit si sufletu-mi credul,
Vazand ca nu-i nimic si totusi zboara.

Mai departe, mereu mai departe,
Aici si azi sunt fara de-nteles,
Eu tot mai cred ca nu exista moarte,
Ci vii care-au murit atat de des.