Gandul desprins paralel cu frecarea
lumii de ceturi si patima crestata
undeva la mijloc de rana televizor
a privirii obstacol ,
toate acestea cad printre flori
ca ploaia acida peste licurici ,
acele vietati cuibarite de la facerea lumii
prin simturile noastre ,
ridate de prea multa culoare .
Iarba zambeste , preaverdele ei gangure
o melodie primavaratica , are si un titlu
dar nu-l vad de gandacii ce tot misuna
nazdravani ca si neuronii
in catararea lor catre poezie
si unde mai pui ca bipedul din noi
isi poate tine vertical greutatea ,
uh , ma dor liniile orizontului
pasarile zbiara albastru cu tot cu valurile marii
aprinse de focul vietii viitoare
si luna rade si norii plang lacrimi de ceara
peste lumanarile sfarcuri din piept ,
zbughitoare ciresi imi saruta patima
din varful buzelor tale tuguiate de atata intelepciune
si atatea amintiri vin sa-mi rezoneze in ritmul
trecerii clipei usurata de lasarea nicotinei
prin alveolele padurilor celor sapte lumi ,
gandul nu mai stie incotro e nordul
mimat de apasarea tocurilor celeste ,
cad randurile zilei rumenite de soarele electric ,
iubire , stai cu mine-n raiul nerostirii cibernetice
sa-ti arat vidul nascand lapte si pleoapele
marginii dintre noi clipind bunatate ,
mai stai putin cu mine sa-ti arat matematica iubirii
scrisa pe-o piatra din drum si culeasa in semn de cinstire
de corbii patrupezi ai flacarilor zilei ,
presimt cav , lapidarul de langa tresare fasait
si-mi sopteste sa mai astept un google de fericire
printre megabytii internetului sufletelor noastre !