În timp ce corpul leneș ațipește,
Eu navighez prin spații paralele
Și mă transport în templele rebele
Ce-mi vor plăti strădania regește.

Un trist bătrân ce umblă în atele
Pe coridoare mă călăuzește
Și-un straniu ritual îndeplinește
Stropind cu sânge șiruri de mărgele.

Avea un chip ce semăna cu mine,
Așa cum sunt, când toate le socot.
Dar ce-aș putea din gestul lui reține

Și ce-mi spunea c-ar trebui să pot ?
M-am ridicat, să-l pot privi mai bine,
Dar ce-am visat am și uitat de tot.