Ochii tăi galbeni de lupoaică mă pândesc în somn
Lună plină, lună plină ;
Scrâșnetul dinților tăi și mirosul de sânge uscat
Îmi amintesc de ultimele bacante.
În pădurea viselor tale
Sunt druizi vechi de când lumea, și vâsc
Și cețuri divine, și mai ales voci
Și când le prefirăm dimineața
Descopăr că sângele tău e aprig ca Valkyrie din nord.

Invoc zodia somnului fără vise
Iar tu te plimbi în blugii tăi juliți de munți
Ai părul netors și ochii cu ape neîncepute ca roua
Iubito, să ne îngropăm auzul în foșnetul toamnei
Și lasă-mă să îți topesc aurul din
Ochii tăi galbeni de lupoaică.