mă dau cu capul de Real,
căci simt că-mi crapă globul ocular,
de plictiseală și banal,
de mediocritate și-ordinar...

m-arunc sub jet de apă rece,
căci simt in vene dorul cum mă trece
dorul de dor, de-o mângâiere,
de dragoste și de plăcere...

cioplesc peretele în degete,
căci simt în palme urlete-
de ură, scârbă, gelozie-
de paranoică schizofrenie...

mușc din cadavrul unui vis,
căci este singurul abis,
ce mi-a rămas și-a fi deschis,
delirului unui proscris...

mi-au împietrit picioarele-n trecut
și simt că am în gură lut,
cleios, încovoiat, nedemn-
putred, ca astă inimă de lemn.

și contemplez acest eden idilic
și... simt?!... că nu mai simt nimic
-Ucide-mă cu dragoste de câine,
Ucide-mă precum Ucizi un cal,
căci nu mai vreau să visez mâine
și-aruncă-mi leșu-ntr-un Canal!